„Citind ziarul” la Istanbul, foto Matei Udrea

Multe s-au schimbat și-n Istanbul din 2011 încoace.

Domnul din imagine nu se grăbea nicăieri. Într-o cafenea oarecare, pe una din străduțele înguste și întortocheate din vechiul Constantinopole, citea în liniște rubrica sportivă și comentariile politice.

Părea că acolo timpul nu avea putere.

Tarabe pline de gheață cu fructele mării pescuite în Bosfor erau păzite de comercianți mustăcioși, nehotărâți între a alunga mâțele furișate pe-acolo și a le arunca din când în când câte o fâță.

Magazine cu murături cum nu vă puteți imagina, butoaie întregi cu absolut toate legumele imaginabile expuse în vitrine.

Buticuri unde se vindeau mirodenii așezate în mormane de toate culorile.

Slow-food-uri cu mâncare în crăticioare de lut cu capac țuguiat, fierbinți, atunci scoase din cuptor, și incendiar de picante. Mormane de ardei și dovlecei umpluți, sarmale și tocănițe.

Vitrine cu stive de dulciuri din care se prelingea mierea.

Și, din loc în loc, bărulețe unde clienți tacticoși beau o cafea ori un tutun, citeau ziarele ori povesteau.

O altă lume.