… – Dacă vrei să afli dramele deportaților, întreabă Nistrul, și-ți va spune. Pe el nu-l poate deporta nimeni, mă îndeamnă călăuza, cea mai bună dintre toate călăuzele posibile, și-mi zâmbește cu amar…
… La Holercani gospodăriile sunt îngrijite, grădinile lucrate cu atenție, majoritatea gardurilor sunt clădite din piatră calcaroasă, care bucură ochiul prin îmbinare, formă și colorit. Chenarele ferestrelor și zidurile văruite ale caselor sunt împodobite nu arareori cu motive populare spoite în siniliul atât de specific zonei (și în genere comunităților care trăiesc lângă cursuri de apă). Porțile și gardurile sunt ornamentate cu așa-numitele ”flori de piatră” – în fond, străvechi motive solare, simboluri ale vieții fără de moarte, regăsite și în diverse alte forme de artă populară de-a lungul satelor nistrene. La Holercani încă mai pot fi admirate vechi porți de lemn de o frumusețe atât de simplă încât par neverosimile. Am zăbovit lângă una dintre ele, la umbra unui prun firav, cât să ne răcorim cu o gură de cvas. Gustul greoi, amar și totodată ciudat de dulceag, nu încetează să mă ia pe nepregătite. La fel ca tot ce mi se întâmplă aici. Și asta mă bucură nespus. …
mai mult la /www.podul.ro/articol/14921/
